Germania – Spania 0-1: Toreadorii au răpus Panzerele

Mare meci mare pe stadionul Ernst Happel din Viena. Două echipe în foame acută de trofee se întâlneau, duminică seară, în ultimul act al Campionatului European din acest an. O sărbătoare a fotbalului care, din păcate, a avut un sfârşit, ca toate lucrurile frumoase.

Finala Euro 2008 a opus două formaţii total opuse: Spania, echipă de talie mică, aplecată spre spectacol, şi masiva Germanie, precisă şi tehnică. Se anunţa un meci frumos, încrâncenat, între două şcoli de fotbal care nu mai avuseseră parte de multă vreme de o recunoaştere internaţională supremă. Dacă Germania câştigase ultimul trofeu european la Londra, în 1996, 2-1 contra Cehiei, şi ajunsese în finala Mondialului din 2002, când Brazilia a dispus de Panzere cu 2-0, pe cupa europeană adjudecată de Spania se depusese mult praf: ibericii se încununaseră campioni continentali în 1964, iar de atunci singura performanţă notabilă fusese cea din 1984, finala pierdută contra Franţei, 0-2.

Orgolii mari, aşadar, în ultimul act al competiţiei din acest an. Şi un joc frumos, pe măsura valorii celor două formaţii. S-a impus spectacolul în faţa tehnicii: Spania a devenit campioană europeană, învingând cu 1-0!

Mannschaftul începe mai bine întâlnirea. Domină şi pare că se va impune cu destulă uşurinţă, chiar dacă nu reuşeşte să se apropie decisiv de poarta adversă. Dar Panzerele se gripează în minutul 15, când Metzelder este aproape de autogol: Fabregas îi pasează lui Iniesta, în spatele apărării adverse, pe stânga. Jucătorul Barcelonei încearcă să îl deschidă pe Fernando Torres, aflat la punctul de la 11 metri. Apărătorul german deviază spre propria poartă şi numai reflexul lui Lehmann amână deschiderea scorului. Şapte minute mai târziu însă, bara este cea care îl salvează pe portarul german, la lovitura de cap a lui Fernando Torres. Capdevila recuperează, dar şutul său trece pe lângă. Important pentru spanioli era că jocul le merge, în timp ce nemţii păreau debusolaţi. Pe posesia lor, adversarii se dovedeau mai periculoşi. Iar în minutul 33, tabela se modifică. Xavi pasează repede spre Torres, atacantul pare să nu ajungă, dar insistă, Lahm ezită, Lehmann la fel, iar spaniolul se strecoară printre ei şi este primul la minge. O scăriţă şi Spania conduce cu 1-0! Elevii lui Aragones nu au făcut pasul înapoi, dar nici mari ocazii nu au mai avut până la pauză.

Partea secundă a finalei a fost extrem de animată. Nemţii refuză să se considere învinşi, dar spaniolii au prima şansă de gol: în minutul 54, Xavi execută un corner spre Silva, care nu reia foarte precis. Sergio Ramos încearcă să devieze în poartă, dar nu reuşeşte. Ballack este la un pas de egalare după numai cinci minute. Expediază un voleu frumos, dar pe lângă poarta lui Iker Casillas. Jocul se încinge, ocaziile curg. Sunt însă mai mult spaniole. În minutul 67, intervine decisiv Lehmann la capul expediat puternic de Sergio Ramos. Tot el respinge şutul pe jos al lui Iniesta, de după cornerul acordat de portarul german. Acelaşi Iniesta reia din unghi închis, în minutul 69, dar goalkeeperul care a jucat la Arsenal sezonul trecut este salvat de Frings, care respinge de pe linia porţii. Germania pare în corzi. Nu au idei. Spaniolii trag de timp, dar fac şi spectacol. Ratările sunt însă dominante. Senna trece pe lângă 2-0 în minutul 81. Şi totul se încheie! Toreadorii au făcut o superbă coridă cu Panzerele! După 44 de ani, trofeul merge la Madrid!

Pe stadionul Ernst Happel din Viena au evoluat formaţiile:

GERMANIA (4-4-1-1) Lehmann 6 - Friedrich 6, Mertesacker 6, Metzelder 6, Lahm 5 (46 – Jansen 6 - Schweinsteiger 7, Frings 6, Hitzlsperger 6 (58 – Kuranyi 7), Podolski 7 - Ballack (căp) 7 - Klose 6 (79 – Gomez 7). Selecţioner: Joachim Low.

SPANIA (4-1-4-1) Casillas (căp) 7 - Sergio Ramos 7, Marchena 7, Puyol 7, Capdevila 7 - Senna 7 - Iniesta 8, Xavi 8, Fabregas 8 (63 – Xabi Alonso 7), David Silva 8 (67 – Cazorla 7)- Torres 9 (78 – Guiza 7). Selecţioner: Luis Aragones.

Omul meciului: Fernando Torres

Meciul a fost condus de o brigadă de arbitri din Italia, cu Roberto Rosetti la centru, ajutat la cele două tuşe de Alessandro Grisseli şi de Paolo Calcagno.