Averea miliardarului Iosif Constantin Dragan. Cele mai plauzibile scenarii privind impartirea mostenirii

02 Septembrie 2008, Gardianul

Decesul omului de afaceri Iosif Constantin Dragan poate genera, printre altele, o acerba lupta judiciara pentru impartirea celei mai mari mosteniri din istoria de pana acum a Romaniei. Disparitia miliardarului deschide posibilitatea declansarii unui proces judiciar de durata, cu o miza extraordinara, deopotriva economico-financiara si de repozitionari intr-un imperiu cu ramificatii diverse, cu multe necunoscute si, in orice caz, cu unele semnificatii incomode pentru istoria romaneasca recenta. 'Gardianul' va propune parcurgerea scenariilor posibile din perspectiva faptica si juridica. Deznodamantul ramane deschis, in functie de elementele imprevizibile care pot fi dezvaluite pe parcurs si/sau atitudinea pe care o vor adopta, in cele din urma, protagonistii afacerii.

Decesul omului de afaceri Iosif Constantin Dragan (nascut la Lugoj, in data de 20 iunie 1917 - decedat la Palma de Mallorca, Spania, in ziua de 21 august 2008) poate genera, printre altele, o acerba lupta judiciara pentru impartirea celei mai mari mosteniri din istoria de pana acum a Romaniei. intr-adevar, averea acestuia era estimata, in 2006, la circa 1,6 miliarde de dolari, ceea ce il plasa pe detinatorul ei pe primul loc in topul celor 300 cei mai bogati romani. In urma lui ramaneau, in plan familial, o sotie cu cincizeci de ani mai tanara decat el, si patru fii, formand astfel grupul celor 5 persoane cu vocatie legala de a-l mosteni. Se deschide in acest mod posibilitatea declansarii unui proces judiciar de durata, cu o miza extraordinara, deopotriva economico-financiara si de repozitionari intr-un imperiu cu ramificatii diverse, cu multe necunoscute si, in orice caz, cu unele semnificatii incomode pentru istoria romaneasca recenta. in conditiile in care numeroase si esentiale dintre datele complexei probleme raman (inca) ascunse in spatele exigentelor respectarii vietii private si confidentialitatii afacerilor, indispensabile unei societati democratice, fara indoiala, asupra a ceea ce se va intampla nu putem sa formulam decat o serie de supozitii, pornind de la informatiile disponibile deocamdata.

Miza, datele si actorii unui posibil proces
Primul scenariu care poate fi luat in calcul porneste de la acceptarea, ca veridice, a datelor deja cunoscute despre averea lui Dragan si mostenitorii sai si luarea in calcul a faptului ca, imediat dupa moartea tatalui sau, fiul natural al miliardarului, Michael Fink, a declarat ca, daca nu va reusi ca pe cale amiabila sa primeasca partea din mostenire ce i s-ar cuveni, va recurge la toate procedurile legale posibile pentru recunoasterea si realizarea drepturilor sale. Dintr-o asemenea perspectiva judiciara, problema prealabila o reprezinta, avand in vedere dimensiunile imperiului economic si statutul juridic al titularului sau (printre altele, omul de afaceri se pare ca a avut dubla cetatenie, italiana si romana), determinarea legii aplicabile cazului luat in discutie.

Analiza inprejurarilor relevante converge spre concluzia ca, cel mai probabil, in privinta sa opereaza dispozitiile pertinente privind succesiunile ale legii italiene in general si cele ale Codului civil italian in special. Conform prevederilor art. 456 ale acestui act normativ, succesiunea se deschide prin moarte, la locul ultimului domiciliu al defunctului. Asadar, punctul de plecare temporal il reprezinta data survenirii mortii, respectiv 21 august 2008. Din cate se cunosc, desi decesul a survenit la resedinta sa (de vara) din Palma de Mallorca, in Spania, domiciliul miliardarului se afla in Italia, acolo unde se gasesc si bunurile cele mai importante ca valoare ale mostenirii lui.

Asadar, aici se va desfasura procedura succesorala necontencioasa, iar daca pe aceasta cale nu se va ajunge la o intelegere si se va apela la justitie, instantele judiciare competente sa judece actiunile privitoare la mostenire se vor stabili tot in functie de criteriul locului deschiderii succesiunii. De altfel, redutabil specialist in drept, este de presupus ca Iosif Constantin Dragan si-a luat toate precautiile necesare in raport cu legislatia italiana, pe care o cunostea cel mai bine, pe care a valorificat-o cu plusurile si minusurile sale si la care erau adaptate cel mai bine marile sale afaceri si care, cel mai probabil, se vor aplica si impartirii mostenirii sale.

Masa succesorala sau 'potul' cel mare
Dupa unele estimari, Iosif Constantin Dragan lasa drept mostenire un patrimoniu substantial in valoare de circa 1,6 miliarde de dolari, format in primul rand din societatea comerciala Butan Gas Spa., fondata in 1948 in Italia si devenita astazi o multinationala implantata in 10 tari din Europa (inclusiv Romania) si in Africa, despre care se spune ca ar domina piata continentala de prelucrare si distributie a gazului lichefiat. I se adauga afaceri in domeniile: imobiliar, editorial, mass-media, in sectorul energiilor neconventionale, numeroase proprietati s.a. S-ar putea sa fie vorba si despre bijuterii impresionante, tablouri, titluri de valoare, participatii comerciale s.a., adica la ceea ce te poti astepta din partea unui om de talia si cu preocuparile lui Iosif Constantin Dragan. Lista completa si exacta a bunurilor, materiale si imateriale, ramase in urma sa si care pot forma obiectul disputei si impartelii intre succesorii lui este departe de a fi cunoscuta si chiar definitiva. Contribuie la aceasta situatie incerta si atitudinea de discretie absoluta promovata constant de Dragan in privinta vietii private si a afacerilor sale, fara a analiza aici cauzele sale. in orice caz, unele surse mentioneaza ca, in urma unei experiente nefericite de acum peste 50 de ani cu un partener, cand a pierdut multi bani, suferind un fel de trauma psihica, Dragan actiona singur sau aproape singur in afaceri, fara a implica direct si pe altii, in calitate de asociati cu drepturi egale.

O problema importanta in circumscrierea dimensiunilor patrimoniului ramas spre distribuire intre succesorii legali este aceea a situatiei bunurilor dobandite in timpul casatoriei dintre Viorica Dragan Gusa si Iosif Constantin Dragan, incheiata in 1995. Daca avem in vedere ritmul de crestere a averii acestuia in ultima perioada (de pilda, conform revistei 'Capital', daca aceasta era estimata in 2005 la circa 850 milioane de dolari, peste numai un an, in 2006, ajunsese la 1,3-1,6 miliarde de dolari, aproape ca se dublase!), clarificarea situatiei dobandeste un rol hotarator. Si aceasta intrucat, spre deosebire de dreptul roman, marcat esentialmente de conceptia comunista egalitarista, cel italian impune viitorilor soti sa opteze in privinta bunurilor lor intre regimul comunitatii si cel al separatiei patrimoniilor lor.

Daca sotii Dragan au ales, la incheierea casatoriei, pe primul, aceasta inseamna ca toate tilturile de valoare, actiunile societare, participatiunile de orice fel, proprietatile dobandite, chiar de numai unul dintre ei, alte bunuri de o anumita valoare, precum bijuteriile, tablourile sau automobilele achizitionate dupa 1995 au regim de bunuri comune si le revin in proportii egale celor doi soti. Ca atare, din masa succesorala vor fi excluse toate bunurile care, in virtutea legii, apartin exclusiv doamnei Viorica Dragan Gusa. Cu totul alta este situatia daca familia Dragan ar fi optat pentru separatia bunurilor, intrucat patrimoniul personal al celor doi ar fi ramas divizat si orice bun dobandit in timpul casatoriei ar fi pastrat acest statut.

Specialistii in domeniu apreciaza ca un atare regim este indicat pentru mentinerea autonomiei patrimoniale si evitarea suportarii riscurilor rezultate din activitatea unuia dintre soti. Unii, mai carcotasi, considera ca, in realitate si pe fond, s-ar urmari mai ales si penalizarea vanatorilor de avere, prin reducerea mizei materiale a unei casatorii cu un partener legal 'cu zile putine si bani multi'. Daca am fi intr-o asemenea situatie, intreaga avere a lui Iosif Constantin Dragan va face obiectul succesiunii. in sfarsit, nu poate fi ignorat nici asa-numitul 'raport al donatiilor', in sensul posibilitatii anularii actelor de gratificatie pe care defunctul le-ar fi facut pentru a diminua activul succesoral.

Fericitii mostenitori
In conformitate cu dispozitiile Codului civil italian, cea mai probabila lege nationala aplicabila cazului, mostenitorii legali ai lui Iosif Constantin Dragan sunt: sotia supravietuitoare, Viorica Dragan Gusa, si cei 4 fii ai sai: 3 minori (rezultati din casatoria cu acesta): Stefan Constantin (9 ani) si gemenii: Alexandru Eugen si Tudor Sebastian (7 ani), si unul major, natural (din afara casatoriei, rezultat din relatia cu Alexandra Fink): Michael Periklis Fink (de 38 de ani). Daca filiatia acestuia din urma a fost stabilita, asa cum se afirma, definitiv si irevocabil, prin decizia Curtii de Apel din Berlin, pronuntata la 2 februarie 2005, in dosarul 3UF69/04, singura problema, eventuala, ramane recunoasterea oficiala a hotararii sale in Italia (prin efectul legii sau in urma unui nou proces). intr-adevar, hotararea judecatoreasca prin care s-a stabilit paternitatea copilului Michael din afara casatoriei produce efecte retroactive pana la data conceptiei sale si ii confera drepturi egale cu ceilalti trei fii in privinta mostenirii. in cazul in care o asemenea operatiune judiciara nu ar fi avut loc, situatia se complica intrucat, spre a beneficia de o parte din averea presupusului sau tata, Michael Fink ar trebui sa declanseze un proces judiciar de durata si cu rezultate imprevizibile, prin care sa i se recunoasca statutul de fiu al decedatului, cu drepturile aferente. Pana la terminarea lui insa, multe dintre bunurile mostenirii ar putea urma destinatii diferite, iar unii dintre actorii implicati, sa-si reevalueze pozitiile.

Cat revine fiecaruia dintre norocosi
Daca am cazut de acord asupra uneia dintre variantele marimii averii transmise mortis causa si a potentialilor mostenitori, iata acum si cota ce le-ar putea reveni fiecaruia dintre ei. intrucat sotia supravietuitoare vine in concurs la mostenire cu cei patru fii ai defunctului, potrivit legii italiene, ei ii va reveni 1/3 din patrimoniu, iar restul copiilor, in parti egale. Repartizarea averii mostenite ar putea fi, in mod notabil, afectata daca miliardarul a inteles sa lase un testament, in formele si sub conditiile prevazute de lege (olograf, autentic s.a.) in favoarea unei persoane din afara sau din randul mostenitorilor sai legali prin intermediul liberalitatilor. El o putea face, fara a prejudicia insa asa-numita 'rezerva succesorala'. Potrivit art. 537 din Codul civil italian, testatorul nu se putea atinge, in situatia data, de rezerva sotiei supravietuitoare, de un sfert din mostenire, si de cea a celor 4 copii, de jumatate din aceasta. Ca atare, Iosif Constantin Dragan ar fi putut dispune, eventual, prin testament numai de un sfert din averea sa, orice act care ar fi depasit aceasta proportie fiind nul. Desigur, si in atari conditii, miza materiala ar ramane deosebit de importanta, pentru ca un sfert din 1,6 miliarde de dolari reprezinta, nici mai mult, nici mai putin decat 400 milioane de dolari!
In aceasta ipoteza se ridica, cel putin teoretic, si o alta problema, cea a existentei sau nu a discernamantului omului de afaceri la momentul incheierii testamentului. Or, din aceasta perspectiva, este cunoscut faptul ca, in ultimii ani, Dragan s-a retras definitiv din viata publica si poate si din lumea afacerilor, existand unele suspiciuni asupra consecintelor aferente suferintelor specifice varstei inaintate. Ca atare, actul ar putea fi atacat de cei interesati in cadrul unui proces pentru nulitate relativa, ceea ce ar presupune, printre altele, o expertiza medico-legala psihiatrica si dezbaterea unor aspecte personale incomode pentru o personalitate publica precum cea a profesorului Iosif Constantin Dragan.

Se pregateste razboiul nervilor
Fara indoiala, procesul judiciar initial promovat de cel (cei) interesat(-ti) ar putea avea ca obiect stabilirea calitatii de mostenitor a fiului natural al lui Iosif Constantin Dragan, Michael Fink, si, eventual, a cotitatii cuvenite acestuia, iar in situatia in care el ar avea castig de cauza, in mod aproape sigur ar urma un altul, avand ca scop imparteala mostenirii. Un demers dificil, cu efectuarea de expertize, achitarea de taxe de timbru, plata de onorarii de avocat si mult timp consumat prin salile tribunalelor. Asadar, pe langa cel judiciar propriu-zis, ar putea fi si un razboi al nervilor, nu numai unul al banilor, in care nu invinge intotdeauna cel care ataca...

Sursa: Gardianul